Un chip dulce-n noaptea vieții
Mi-a lucit odinioară.
Chipul dulce-i stins, și-acuma
Bezna toată mă-nconjoară.
Pe-ntuneric stând, copiii
Simt neliniște, li-e frică.
Spaima însă și-o alungă
Glasu-n cântec de-și ridică.
Un copil nebun sunt: iată,
Cânt în bezna ce mă-ngroapă.
Nu mi-e cântul desfătare,
Dar de spaima grea mă scapă.
Traducere Victor Kernbach
vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.