1
Un vad uscat de fluviu,
un rând de pietre albe
văzute de departe
aici doresc să scriu
cu litere clare
sau pe o haldă de moloz,
de prundiș,
prundișul alunecându-mi pe sub rânduri
prăvălindu-se
pentru ca delicata viață a cuvintelor mele
totuși
să fie un Tot al literelor.
2
Litere mici
exacte
pentru ca cuvintele să vină cu pas ușor
pentru ca cuvintele să se strecoare încet
pentru a merge înspre acolo,
înspre cuvinte,
pentru a căuta pe hârtia
albă
cu pas ușor
penetrarea semnelor,
prin pori
sudoarea ce curge spre interior
Frica
mea
a noastră
și totuși cea a fiecărei litere
3
Doresc o bucată de hârtie
la fel de mare ca și mine
un metru și șaizeci,
pe ea o poezie
care zbiară
deîndată ce trece unul
care urlă cu litere negre
cerând ceva imposibil,
de exemplu curaj civic
acest curaj ce nu-l are nici un animal,
solidaritate în loc de turmă
Cuvinte-Străine
Familiare fac în Facere
prefacerea
omul
ce posedă curajul civic
omul
animal ce cunoaște cu durere
omul Animal-Cuvânt-Străin
Cuvânt-Animal
animal
care scrie poezii
poezie
care cere imposibilul
de la fiecare trecător
urgent
irefutabil
de parcă ar striga
Bea Coca-Cola
Traducere: Christian W. Schenk
vezi mai multe poezii de: Hilde Domin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.