Trebuie păstrate de parcă
ar veni din vremi întunecate
Oameni ca noi sub ele
pluteam pe vapoare încoace și-ncolo
fără a putea ancora undeva
Oameni ca noi sub ele
nu aveam voie să rămânem
și nici nu aveam voie să plecăm
Oameni ca noi sub ele
nu salutam prietenii
și nu eram salutați
Oameni ca noi sub ele
stăteam pe coaste străine
și ne rugam a iertare că existăm
Oameni ca noi sub ele
am fost ocrotiți
Oameni ca noi sub ele
oameni ca voi sub ele
fiecare
poate fi dezbrăcat
făcut gol goluț
goale Oameni-Păpădii
mai goi decât trupurile
de animale sub hainele
trupurilor de jertfă
Dezbrăcați
cei ce dimineață aveau încă o coajă
de trupuri albe
Noroc avea doar acela
ce împins era
de la un pol la altul
Vremurile întunecate
vorbesc de vremurile întunecate
acelea pe când eram mai tânără decât voi acum
2
Vremurile întunecate
de care nu ne despart decât
douăzeci de ani
literele pe prima pagină de ziar
acel Roșu acel Negru
iar jos sub ele cuvântul German,
le-am mai văzut odată
acum douăzeci de Ani:
luni mult mari decât nimic
între vremuri întunecate
3
Câteodată te văd pe tine
sfâșiat de animale sălbatice
de Animale-Om
Noi râdem poate
Frica ta pe care n-am văzut-o niciodată
frica asta
eu văd acum
4
pe tine
și pe celălalt
și pe celălalt
oameni ca voi
voi sub ei
oameni ca noi
noi sub ei
Oameni-Păpuși goi
care astăzi nu mai poartă coji pe ei.
Pagini de ziare
cu Roșu și cu Negru
iar sub litere cuvinte ca German
morții stau lâng chioșcurile de ziare
privind cu ochii mari
primele pagini
Negrul și Roșul tipărite cu ură
sub cuvântul German
morților le este frică
Aceasta este fiara
de care morților le este frică.
Traducere: Christian W. Schenk
vezi mai multe poezii de: Hilde Domin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.