Olog este poetul ce și-a scrântit penița
Și șchioapătă prin anii unor mai vechi istorii,
Prin universuri strâmte, ce leagă zburătorii
De veșnicii tăcute și triste, cu nojița.
Când ar putea străbate în lung necunoscutul,
Cu marșuri triumfale, pe dale de imperii,
Departe, prin misterul iubirii și plăcerii,
Să guste cu condeiul, în tihnă, absolutul.
Să bea avid din cupa cu clare înțelesuri,
Prin ploaia de cuvinte, doar dorul să-l îmbete,
Să-i cadă peste foaie o lacrimă - pecete,
Ca să sclipească-n raiul grădinilor din versuri.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.