Homo homini lupus - Petru Dincă
Poezie adăugată de: Petru Dincă

    vineri, 11 februarie 2022


„Alte măști, aceeași piesă,
Alte guri, aceeași gamă”

„Ah! … spuneți că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin?”

Mihai Eminescu


Dragoste, umanism…
Un gol imens
între realitate şi vis.
Homo homini lupus.

Cuvinte...
Fraze, discursuri; potop de cuvinte;
lozinci și ideologii;
mai bine tăcere...
Oamenii sunt întotdeauna
amăgiți de cântecul lor
de sirenă modernă; și privesc cu ochii
avizi spre fata morgana,
dar ea se îndepărtează în zare...
Cuvântul – această putere,
mereu înnoită. Cine-i rezistă?

Însă cuvintele zboară;
și lumea, înșelată, trezită și iar înșelată,
rămâne aceeași, cu păcatele
și visele ei de milenii: nimic nou sub soare; aparențele numai
se schimbă mereu; înșelătoare,
ca orice aparențe.

Speranţe, visuri,
frunze plutind în derivă
pe-o apă ce veșnic curge;
frumoase amăgiri...
Dar cine ar putea trăi
fără ele?

Și adevărul. O, adevărul!
Îl dorește oare cineva? Există adevărul?

Geană de lumină,
orizontul abia se zăreşte
în ceaţă…

Dragoste, umanism…
Homo homini lupus.



vezi mai multe poezii de: Petru Dincă




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.