(în Piazza del Popolo)
Unde-au fost plopi odată, înaltul obelisc,
În jur fântâna cade în jerbe de lumină
O cruce-a-nfipt-o Papa în ascuţitul pisc
Şi peste Roma pare un gând care se-nchină.
Pe piatra greu cioplită, de vreme şi de-o mână,
Hieroglife groase vorbesc şi-acum ca ieri
Şi pe deasupra apei ce gâlgâe în fântână
Necunoscute semne se urcă înspre cer.
Efortul însă pare şi astăzi pueril
În piaţa prea creştină şi rondă ca un disc.
Când bate luna-n piatra cioplită lângă Nil
Deasupra apei geme străinul obelisc.
vezi mai multe poezii de: Horia Vintilă
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.