chipul mersului tău
Cu
numele tău
Trăim atâtea vremuri grele
Vuiește marea așa cumplit
Și cad în ea — atâtea stele
Din patria iubirii mele
Merg pe cumpăna gândirii
Cu flori albe de caiși
Și pe drumul nemuririi
Sunt cu ochii larg deschiși
fug
printre cuvinte
să
nu-mi ia vederea