Mă doare să spun că totul e bine şi nimic nu mai contează
Mă doare să ştiu că trebuie să dorm mereu cât eu sunt trează
Mă doare să visez atât de mult într-o lume prea reală
Unde iubirea stă ghemuită într-un colţ sperând că nu va mai fi doar o chestie banală.
Oricând ne dorim ca visele praf făcute
Să se întregească, să devină mult mai multe.
Oricând soarele ar vrea ca visele să ne lumineze
Dar luna îi ia lumina, în nopţile grele să le vegheze.
Să visezi,să crezi, să speri nu e greu
Pentru a supravieţui, trebuie să încerci mereu.
Suntem actorii principali în propriul film al vieţii
Fii atent,soarta ne învaţă multe lecţii.