Mi-e dor de ia mea cea românească
Ce am primit-o în dar să-mi folosească
S-o port de câte ori în suflet simt
Un dor de românesc ce este sfânt.
O îmbrac c-un ritual ce-l am în sânge,
Ca râurile mânecii ce curge
Din umăr către degete să spună
De-acel izvor, altiţa cea străbună.
Iar dacă simt că ia nu-i a mea
E fiindcă ea va dăinui aievea;
Venită din strămoşi, la mine e-n popas
Şi eu, cheiţa iei, urmaşilor o las!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulţumesc dragii mei! Am un costum popular de aproape o sută de ani! Şi îl îndrăgesc şi mi-e dor să-l îmbrac, să-l scot în lume! N-am ocazia dar din când în când mă îmbrac cu el prin casă! Şi tare mândră sunt de el! : ))
Ina M. (autor)
miercuri, 24 iunie 2015
Frumoasa dedicatie portului popular romanesc! Te felicit si mai astept cu drag versul tau!
andreionthepoetry
miercuri, 24 iunie 2015
Felicitari Carmen!
marian
miercuri, 24 iunie 2015
: )) Mulţumesc ! Azi e ziua ei, Ziua IEI!
Ina M. (autor)
miercuri, 24 iunie 2015
Foarte frumoasă , Carmen ! Felicitări.
mirimirela
miercuri, 24 iunie 2015
Foarte frumos scris.
Mari
miercuri, 24 iunie 2015