Oricine-o fi, orice-o fi,
soarele strigă da dinaintea porților,
ochiul dacă-i înfipt în crestătura-nălțătorului
– ochi înroșit de veghe – dragostea noastră
e dincolo de țeavă,
dincolo de ținta țevii. Mâna n-a obosit
să ochească inima morții.
În fiecare zi casele-și înalță veghea,
orizonturile își schimbă temeliile, locul se lărgește,
într-același jurământ zilnic se strâng tot mai multe,
visurile gâfâie în ochii noștri.
Rană de rană-am măsurat pământu-n lung și-n lat;
măsura-i sigură, sigură arma și speranța noastră,
sigur ochiul și piciorul. Soarele fumează deasupră-ne
ca pâinea caldă pe grindă,
iscând pofta lumii.
Traducere – Iannis Veakis și Ștefania Popescu
Iannis Ritsos – Poeme (Editura tineretului)
vezi mai multe poezii de: Iannis Ritsos
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.