Copaci mari aleargă-ntr-o epocă mânjită de funingini,
într-un pârjol ce arde buruieni și calcane,
oameni îmbătați de visurile lor cântă sub ferestrele stelelor,
iau pușca, țintesc în cer și zornăie clopoțeii tuturor țintelor
pictate cu flori, oi, ciobani cu fluiere,
păsări mari, roșii, albastre; lumea-ntreagă
ca un tir iluminat, pe-nnoptate,
înghesuială, strigăte: victoria. Oamenii-apucă pușca
și, cântând, se-aruncă-n vâlvătăi.
Întâi silabisire – o silabă, două, un cuvânt: libertate
– un om, lângă el altul, toți oamenii: fericire.
Traducere – Iannis Veakis și Ștefania Popescu
Iannis Ritsos – Poeme (Editura tineretului)
vezi mai multe poezii de: Iannis Ritsos
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.