Se lasă noaptea peste cartier. Nu putem dormi.
Așteptăm zorile. Așteptăm
să bată soarele ca un ciocan puternic în streșini,
să bată-n fruntea noastră, pe inima noastră,
să devină sunet, să se-audă sunetul. Un alt sunet,
fiindcă tăcerea e plină de împușcături ce vin
de nu știi unde.
Traducere – Iannis Veakis și Ștefania Popescu
Iannis Ritsos – Poeme (Editura tineretului)
vezi mai multe poezii de: Iannis Ritsos
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.