În nopțile de vară, când cade roua,
auzi cristalele vântului ca niște clopoței
deasupra somnului tău,
ca și când ar trece fără să behăie, păscând în cer,
nevăzută turmă a ta,
da, turma ta,
a ta, cel care niciodată n-ai avut un miel
atât de sigur, de blând și absolut
încât dimineața, când te trezești, cea mai măruntă
muncă ce-o faci
chiar și cel mai mic cuvânt ce te obligi să-l spui
ia sensul și greutatea
acelei bogății, necunoscute, dar de care
ești conștient.
Traducere – Iannis Veakis și Ștefania Popescu
Iannis Ritsos – Poeme (Editura tineretului)
vezi mai multe poezii de: Iannis Ritsos
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.