A spus: Păsările zboară împotriva vântului
nu din încăpățânare, sau din dorința de a lupta, sau
din prisos de energie,
nu; doar din cochetărie – să nu li se
ciufulească penele.
Ceilalți au rămas mirați și tăceau,
ca și când ar fi fost vinovați că nu s-au gândit,
vinovați că așa ar putea fi,
vinovați că-l puteau crede. Au lăsat capul în jos
și pe furiș s-au ciufulit. Bine că se făcuse noapte
și nimeni n-a văzut gestul celuilalt; nici acela
care a vorbit și rămânea încă
drept, maiestos, pieptănat. În acea clipă
luna își lipi urechea de geam.
Tăcerea o puteai auzi. S-au despărțit.
Traducere – Iannis Veakis și Ștefania Popescu
Iannis Ritsos – Poeme (Editura tineretului)
vezi mai multe poezii de: Iannis Ritsos
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.