S-a dus vremea înfruntărilor; dorințele au secat;
poate suntem acum în stare să privim împreună același
semn al vanității
unde, mi se pare, se-nfăptuiesc singurele întâlniri autentice
– fie și indiferente
dar mereu liniștitoare – comunitatea noastră cea nouă,
pustie, calmă, goală
fără transmutări și contradicții – să amestecăm
doar cenușa din vatră
făcând uneori din ea frumoase, zvelte urne de cenușă
ori, stând jos, să batem țărâna cu lovituri surde de palme.
Traducere – Elena și Iannis Veakis
Yannis Ritsos – Întoarcerea Atrizilor
vezi mai multe poezii de: Iannis Ritsos
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.