Am cunoscut frumoasa vanitate, cea blândă, aproape bucuroasă;
m-am culcat în ea sau pe ea, ca pe-o căpiță, vara, observând
cerul de seară, pădurile, munții albaștri, mirosind cu nesaț
reveneala caldă, cimbrul, fânul, râul îndepărtat,
miresma spicurilor secerate – nicidecum în sensul
pâinii, apei, utilității – doar în cel al
unui seceriș general, liniștitor, în timp ce din colină-n colină,
din vie-n vie, câinii plugarilor și ciobanilor lătrau
o imaculată atotstăpânitoare lună plină
cu brațele-ncrucișate, fără prunc.
Traducere – Elena și Iannis Veakis
Yannis Ritsos – Întoarcerea Atrizilor
vezi mai multe poezii de: Iannis Ritsos
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.