Picuri de ploaie pe acoperișurile vilegiaturii.
O casă încuiată. Înăuntru, un bărbat se dezbracă,
se aude scârțâitul patului, pantofii căzând,
o farfurie spărgându-se în bucătărie.
Apoi, peste leandrii prăfuiți, lunecă umbra unui tren,
asemenea unei uși care se închide cu discreție
ca să nu vedem cine trece prin coridor.
În odaia cealaltă, sta singurătatea cu o carte groasă
și toată lumina concentrată în paharul plin până
la jumătate cu apă.
Cineva încearcă să găurească oglinda cu degetul.
Stropii de ploaie conteniră.
Pe țărm se instalară aparate fotografice.
Instantanee, amintiri, hărțuieli
și, mai ales, îndărătnicia de a voi să găurești oglinda,
pentru a privi dincolo, fără ca imaginea ta
să-ți bareze priveliștea.
Traducere – Nina Cassian
Iannis Ritsos – Cele mai frumoase poezii
vezi mai multe poezii de: Iannis Ritsos
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.