Mă ascund pe după lucrurile simple,
ca voi să mă găsiți.
De nu mă veți găsi, le veți găsi pe ele,
veți atinge ceea ce mâna-mi a atins,
urmele mâinilor noastre se vor afla.
Luna lui august lucește ca tingirea spoită-n bucătărie,
(ceea ce vă spun chiar așa e),
luminează masa goală și tăcerea-ngenuncheată
a casei.
Totdeauna tăcerea e îngenuncheată.
Fiecare cuvânt e o ieșire
pentru o întâlnire de multe ori zădărnicită
și-atunci e un cuvânt adevărat care
cere apăsat întâlnirea.
Traducere – Iannis Veakis și Ștefania Popescu
Iannis Ritsos – Poeme (Editura tineretului)
vezi mai multe poezii de: Iannis Ritsos
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.