Iarnă în doi - Bogdan M. Drăguș
Poezie adăugată de: BogdanDragus

    sâmbătă, 12 decembrie 2020

Ești iarna care vine,
Sunt toamna care-a fost.
Iubito, lângă tine,
îmi caut adăpost.

În serile cețoase,
Mă-nduioșezi cu nurii,
Cu părul de mătase
Și cu dulceața gurii

Cu glasul ca de ingeri,
Cel de iubire plin,
Cu lacrimi mari, din plângeri,
Cu șoaptă și suspin.

Cu sânii dulci ca mierea
Și tari, precum o marnă,
Tu ai să-mi fii puterea,
Pe veci, întreaga iarnă.

Și mai târziu, în noapte,
Când vor porni colindul,
Să te iubesc cu șoapte,
Să mă iubești cu gândul.

O sanie pe stradă
Apune iar în zare.
Noi așteptăm să cadă,
Sărutul, ca ninsoare.

Răsare iarăși luna
Pe umerii tăi goi.
Să fim, întotdeauna,
Iubito, amândoi.

Borșa, 26.11.2020



vezi mai multe poezii de: BogdanDragus




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Să fie iarbă lungă
Și dragostea... o pungă
Căci doi la adăpostul
Căldurii veți fi postul
Ce l- am ținut doar noi.
Ina M.
duminică, 20 decembrie 2020