S-a înserat și se coboară-n mine
Lumina caldă-a amintirii tale,
Lung glas cu șopotiri domoale,
Ce-mi lasă adâncimile senine.
Un pas pe-aleea parcului cu lună
Și-ascunsa umbră-a vântului prin ramuri
Îmi ung închipuirea cu balsamuri -
Năluca lor, prezența ta s-o spună.
Nu-i vis mai sprinten decât prăvălirea
Împărăției tale peste toate
Hotarele de miazăzi sau noapte
Ale făpturii mele. Ca iubirea...
În clipa-aceasta, mută și vibrantă,
Când liniștea e un izvor de visuri,
Sublimul se întinde peste-abisuri,
Iar cerul s-a umplut de-arhangheli.Iată!
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.