O ceață deasă curge peste dale,
pe-o stradă-n care totu-i nemișcat,
și face ca luminile banale
să pară candelabre-ntr-un palat,
Iar la lumina lor, ca pe o scenă,
o balerină-alunecă ușor,
plutirea ei lăsând în urmă trenă
prin aerul ce pare,-acum, un nor.
E-atât de naturală, de frumoasă,
în dansul pe o arie de vis,
încât privirea-mi fuge, curioasă,
spre scena care,-n noapte, s-a deschis.
M-apropii și-o cuprind cu aripi blânde,
sunt lebădă pe apa unui lac
în dansul ce, prin cețuri fremătânde,
mă poartă spre al norilor iatac.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumoase versuri, dar parcă lipsește finalul... te lasă în ceață!
Nelu Preda
marți, 08 decembrie 2015
Eleganta si foarte frumos scrisa
alice
marți, 08 decembrie 2015