Turturica - Ienăchită Văcărescu
Adăugat de: cariade

Amărâta turturea
Când remâne singurea,
Căci soția și-a repus,
Jalea ei nu e de spus!

Cât trăesce, tot jelesce,
Și nu se mai însoțesce
Trece prin flori, prin livede,
Nu se uită, nici nu vede,

Și când șade câte-odată
Tot pe ramură uscată.
Umblă prin dumbravă adâncă,
Nici nu bea, nici nu mănâncă.

Unde vede apă rece,
Ea o tulbură și trece;
Unde e apa mai rea,
O mai tulbură și bea.

Trece prin pădurea verde
Și se duce de se pierde,
Sboră până de tot cade,
Dar pe lemn verde nu șade.

Unde vede venătorul
Acolo o duce dorul,
Ca s'o vadă s'o lovescă
Se nu se mai pedepsescă.

Când o bietă păsărică,
Atât inima își strică,
In cât doresce se moră
Pentru a sa soțioră,

Dar eu, om de naltăfire,
De cât ea mai cu simțire.
Cum pote se mi fie bine?..
Oh! amar și vai de mine!



vezi mai multe poezii de: Ienăchită Văcărescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.