Nu ai cuget, ești un rău!
Tu te-ai făcut ciocan, tu te-ai făcut ilău.
Și-n mine bați fără cruțare!
Au doară ai uitat, că noi chiar din născare
Norocul pururea de toți e blestemat
Că cine boierii nu are,
Sau cel ce nu-i destul bogat,
Toți, de la mic și pân' la mare
Odată, neamul rândunesc
Având o mare ură
Pe neamul șoricesc,
La niște case mari, în oale prea bogate,
Sta falnic pe ferești,
Pe lângă flori firești,
Și cele prelucrate
Buciume cu voce tare,
La bună vreme răsuni:
Eu salut a ta cântare,
Ca vitejii mei străbuni.
Ziori de ziuă se revarsă,
Și ochi încă n'am închis:
Cum să-i închid, când ei varsă
Părae de foc aprins?...
Mă sfârșesc, amar mă doare!
Milă n'am la cine cere,
Toate sânt nesimțitoare,
Toate-mi zic: mori în durere!
De-ai privi marea vr'odată
În vreme ce'i tulburată
Cu cumplită grozăvie,
Ș'ăi vede-o cum se bate
Amor! la a mea durere
Nu fii așa de cumplit:
Adu'mi dulcea mângâiere
Ce din mână mi-ai răpit.
Săracelor tinerețe!
Călătoare și drumețe
Pe minută și pe ceas:
Chiar ca nisce viorele