Voal străveziu pe plaja nisipului fierbinte
Se- întinde și se strânge- n tăcutele cuvinte,
Doar valul se ridică pe val crescut din spume
Și are drept de- a spune că nu va lăsa urme.
Un om privește marea la orizont, gândește
Că nu vrea să se- arunce în valuri, nu clipește
De frică să nu piară magia depărtării
Și să nu cadă iară în plasa disperării.
Un val îi află gândul și la picioare ajunge,
Le spală cu tandrețe , tristețea vrea s- alunge....
Dar omul se retrage mai iute decât vântul
Și stă- împietrit pe plajă șopotind timid cuvântul:
"Iertare!" și se- întoarce cu spatele la mare
Și se îndepărtează de ea, pe- a lui cărare....
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.