Dă-mi focul departe de tine
și lacrima arunc-o în vid
că fierbe amaru-n destine
și aburi se-avantă perfid.
Pătrund cu avânt de plăsele
un suflet nurliu prin gândiri,
să fiarbă speranța din ele,
cenușii să-i fiu oglindiri.
Dă-mi semnul avid de zapisuri
în care să scriem, pe rând,
cu pana comunelor visuri,
Un Astăzi mai viu ca oricând.
Coperta să-ți fac din ființă,
Letrină să-mi fii la destin,
Prin slove comuna dorință
să fie un zbor clandestin.
Dă-mi foc și avânt în putere
Iertare să-ți cer că dispar,
Cînd tu îmi exiști în artere
Ieșim, în comun, din tipar.
Rămâne doar urmă de focuri,
cenusă de stele și cer,
și, poate, minuscule smocuri
pictate-n cuprinsul stingher.
Când file de viață, zălude,
valsa-vor un dans de-amintiri,
Un Mâine cu strunele lude
va ști să le prindă-n țintiri.
Dă-mi forța secundei ce vine,
Desprinde-mi genunchii de sol!
Drept țintă vom sta spre destine
și fi-vom Iubirii simbol.
vezi mai multe poezii de: blacks
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.