Uneori mâinile mele întâlnesc alte mâini
Care se cuibăresc în ale mele
Ca într-un cuib regăsit. Alteori
O faţă aruncă lumina sa pe obrazul meu.
Sau mai curând simt marea foarte aproape ca o răsuflare,
Alerg gâfâind spre ea. O văd
Luându-şi zborul ca o barză spre alte climate.
Vântul desfăşoară zgomotul oraşelor ca o pânză.
Dar la înapoiere
Privirea e prea largă pentru ochii mei
Ca un inel care cade
Din degetul unui adolescent.
vezi mai multe poezii de: Ilarie Voronca