Lăuntric zvon ca viitoarea vioară
Din brazii, câţi, de fierăstrău ucişi
Cu broateci, stele-n lac privesc cruciş
În mâl, la fund, cuvinte se-nfioară.
O zi, o buclă pe acest tăiş?
Acum, ca la-nceput, a câta oară?
Pasăre, sângele, mai jos coboară
Şi intră sub pământ ca-ntr-un hăţiş.
Atât. Sub talpă va zvâcni o guşe
Un os, un flaut, împietritul vin
Cu lacăt aurora ca o uşe
Dar virtuale viori vei şti cum vin
Să suie cu sufletu-n cenuşe
Şi-n lutul-scoică: acest vuiet fin.
vezi mai multe poezii de: Ilarie Voronca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.