După învierea lui Lazăr - Ileana Mălăncioiu
Adăugat de: Gerra Orivera

Despre morţi numai de bine, despre cei înviaţi
Cu atât mai mult, dar eu nu pot să nu mă întreb
Ce mai e Lazăr, cel de după Învierea lui Lazăr
Căruia i s-a pierdut urma de parcă
Nu ar fi existat niciodată şi ce mai sunt eu
După ce m-ai scos din liniştea mea soră cu moartea.
Pentru câtă vreme, pentru cine şi pentru ce
M-ai înviat. Pe pământul acesta nu se află nimic
Pe care să mă pot sprijini cu adevărat,
În cer nu se zăreşte nimic. După ce
S-a dat lespedea la o parte şi m-ai strigat
Până când am ieşit din groapa mea cenuşie,
Deşi îmi erau legate mâinile şi picioarele,
Ca să nu mi se piardă cu totul urma
Pe drumul pe care l-am străbătut odată
Până la capăt, cu puterea ta nemărginită
Asupra mea, pe mine morţii mele redă-mă.



vezi mai multe poezii de: Ileana Mălăncioiu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.