Ca o armă tremurătoare care-a dat greş
Sta trupul meu în luminişul verii,
Hei, iepure, strigam, apropie-te să mă rog ţie
Acum în dulcea clipă a greşelii.
Hei, iepure, aşăză-te undeva sus
Şi luminează-mă încet cu harul
Spaimei tale desăvârşite,
Încă nu pot să primesc paharul.
Hei, iepure, m-am trezit plângând
În partea a treia a rugii
Din grădina Ghetsimani urmărind
Puterea fugii
Cu care el se apăra încă
Pe când sufletul meu murmura:
Tată, dacă astfel nu se poate
Facă-se voia Ta.
vezi mai multe poezii de: Ileana Mălăncioiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.