Încă un ceas şi aş fi văzut iarăşi
Cum soarele aleargă pe deasupra norilor
Şi cum la marginea lor pâlpâie
Ca la ivirea zorilor
Unei alte vieţi. Încă un ceas
Şi aş fi privit din nu valea îngustă în care stam
Şi aşa fi numărat razii proiectaţi în zare
Şi păsările sub care visam
Şi furnicile care umblau pe mine
Ca pe un drum al lor folositor şi trist.
Încă un ceas şi le-aş fi simţit muşcătura
Şi m-aş fi bucurat că exist
Şi m-aş fi bucurat că sunt altceva
Decât tăcerea aceasta hohotitoare.
Încă un ceas şi norul acela negru
s-ar fi mutat de pe soare.
vezi mai multe poezii de: Ileana Mălăncioiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.