Totul se micşora văzând cu ochii
Un soldat era cât un soldat de plumb
Din jocul unui rege imatur
Apoi devenea cât un bumb
Cu care se încheiau false convenţii
Apoi cât simpla umbră
A unei intenţii
Demult intrată-n uitare
Apoi cât umbra umbrelor
Oricărei urme de intenţie căutată
În chip de ţap ispăşitor.
Totul se micşora văzând cu ochii
Eu însămi am ajuns întâi cât un copil
Apoi cât un gând inutil
Care aştepta să piară.
Mă-notorceam în celula în care
Nu fusesem încă gândiţi
Şi aşteptam cu spaimă să se-ntâmple ceva
Între cei patru pereţi bine păziţi.
vezi mai multe poezii de: Ileana Mălăncioiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.