Urci încet purtat de roata care duhul tău îl ţine
În rotundul ei pe care trupul sfânt a fost lăsat,
Ca un fulger îmi apare faţa ta de leu din dreapta
Feţei tale de bărbat.
Într-o singură vedere ce se face prin tot trupul
Tău acoperit de ochi şi prin ochii de pe roată
Stau cuprinsă de-ntristare că nu-i strigăt să se-audă
Când urechea însăşi este ochi deschis spre lumea toată.
Ve+mă atât de bine ca şi cum mi-ai auzi
Sufletul care te strigă în a sufletelor limbă
Când pe zarea străbătută de adevăratu-i chip
Aripile tale sfinte sunt acelea care-l plimbă.
Vezi-mă cu ochiul lui ce din ochii tăi se-adună
Şi din ochii roatei tale născocite să îl poarte
Şi ai roatelor de peste roate-n care şade
Duhul lumii vii şi-al celei moarte.
vezi mai multe poezii de: Ileana Mălăncioiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.