Orb pe țărmul vieții
nu-i știe culoarea dar poate intui forma
se izbește mereu de conturul ascuțit
strivindu-i palmele
alteori de-o linie dreaptă
a învățat că linia e o linie moarta
nu duce nicăieri
arareori întâlnește forme calde
curbe ce le poate gusta culoarea
îi amintesc de trupul femeii iubite
prea repede uitat în negura de dincolo de pleoape
ar fi zburat urmându-l
aleargă dar se izbește de ciotul unei iluzii
zdrobindu-și ultimile simțuri
doar inima rămasă întreagă îi șoptește
Intră în cerc orbule doar așa vei afla Lumina
și calea spre El
vezi mai multe poezii de: Ella Blue