Da, îmi amintesc...
În mintea mea-i urzit un ieri tulburător,
împodobit cu mugurii stârnitelor dorințe.
Îmi amintesc cum mâna mea,
călduță și subțire,
își căuta, c-un dor tremurător,
culcuș în palma ta,
de parcă rătăciți eram pe cărărui,
ce-nfiorau tic-tacul inimilor noastre
și-a nopții despletire.
Îmi amintesc răspunsul mâinii tale...
Cum adierea ei fierbinte
și-a prefăcut atingerea-n minune,
de-a spart zăgazuri sacre, rând pe rând
și-a răscolit jăraticul mocnit
de pe albeața pielii mele goale,
că-mi stăruie și-acum tumultul ei în gând.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.