Cu ghiare de crivăţ şi noapte
Îmi zgârie vântul fereastra,
Petale de umbre necoapte
Mi-acoperă crinul şi glastra.
Tăcerea e plină de duhuri
Ce latră la cer fără voie,
Visările-mi mor prin văzduhuri
Şi-n timpul ce mă încovoie.
Un fulg de zăpadă sucombă
În ochii-mi cu ţurţuri pe gene,
O floare de jar ca o bombă
Se plimbă nestinsă prin vene.
Blesteme desprinse din iaduri
Aleargă prin gânduri de sticlă,
Se-nfige durerea în ziduri
Şi crapă în ofuri prin pâclă.
Îmi ninge cu doruri pe pernă
Îmi ninge cu focuri în sânge,
Îmi ninge pe visul în bernă,
Îmi ninge-n iubirea ce plânge.
Rafale de viscol în viscol
Strabat întrebările vaste,
Pe vârf de troiene, ridicol
Se plimbă fantome nefaste.
02.01.2019
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.