Impuritatea lumii simțirile îngroapă,
Lingușitorul cere păcatele mărunte,
Înzăpezit, cuvântul nu poate să-l înfrunte
Și suferă-n tăcere când frigul îl înțeapă.
Cu inimi otrăvite, au răstignit frumosul,
Urâtul, vanitatea, pe munții de plăcere,
În schimbul fericirii vor iadul să-l ofere,
Miracole obscure, înlocuind Hristosul.
Se clatină pământu', speranțele întruna
Vibrează ca lumina ce arde-n lumânare
Și rugăciunea noastră, o jertfă pe altare,
Va aminti: Iubirea nu moare-ntodeauna.
vezi mai multe poezii de: M Horlaci