ÎN ACEST ORAŞ NEBUN
În acest oraş nebun
Cu atâţia oameni trişti,
Oare cum să fac să-ţi spun?
Pentru mine mai exişti?
Te zăresc în locuri multe
Unde tu n-ai fost vreodată.
Nu e nimeni să m-asculte?
Ştiu c-ai fost adevărată.
Cine, unde, când şi cum
Te-a ascuns. Cum te-a găsit?
Eu mă-ndrept gonit oricum
Către minus infinit.
Cu-n tramvai mă plimb prin urbe.
Cu-n tramvai numit dorinţă.
Străzile sunt toate curbe.
Te iubesc cu umilinţă.
Ştiu că alt tramvai goneşte
Şi-ţi pândesc în el făptura.
Mă simt prins ca într-un cleşte.
Un braţ tu, un braţ dublura.
Două braţe paralele
Dintr-un infinit trupesc.
În oraşul fără schele
Te iubesc nepământesc.
Tu la un etaj la care
Am distrus şi lift şi scară.
Eu, orbit de al tău soare
Simt că nu e primăvară.
Simt cum a venit deodată
Toamna sufletului meu.
Dacă vrei ia-mi viaţa toată.
Fără tine îmi e greu!
Nu mi-e greu. Mi-e imposibil
Să-mi închipui că trăiesc.
Pedepseşte-mă teribil!
Lasă-mă să te iubesc!
În acest oraş nebun!
vezi mai multe poezii de: stomff
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
+1 de la mine. Felicitari
petrica_c
sâmbătă, 28 februarie 2015