M-am trezit cu ochii
plini de vicol
şi de
ninsori de legănat copilăria
Brrr Doamne
ce iarnă imaginară
cu
mâinile înmănuşate-n versuri
cu
haine călduroase de sonete
şi
căciuli trase
peste ochii copilăriei
ninge
pastel de Crăciun
Costel Zăgan
vezi mai multe poezii de: Costel Zgan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.