Se-ntuneca Golgota printre lacrimi,
Se zbuciuma cu clocot de norod,
C-a fost târât ce-i sfânt și pur prin glod,
Însângerat cu ură și cu patimi.
Mușca amarul din adâncul sorții,
Când frunții-ncununate cu lumini
I s-a-nălțat un crud altar cu spini,
În ceața de la căpătâiul morții.
Cu lut cernut prin mâini de fariseu,
Pe dealul sterp se conturau trei cruci,
Dar timpul aspru bifurca răscruci
Către un ev cu chip de Dumnezeu.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.