Pe așternutul cerului de vară
stau tolănite stelele dormind.
Și mă întreb, pentru a câta oară,
Cum de-n priviri și-n toate se-aprind?
Ca un ecran în spațiul fără margini
se-aruncă stele cu sclipirea lor
Și îmi despică noaptea în imagini
și-n gânduri ce se-agață de pridvor.
O fi doar vis? Sau e o amintire
ce vine din trecut spre-un neștiut,
să-mi amintească clipa de iubire
când doi eram, plutind în Absolut?
Este speranta care se adapă
din fulgere de vise ce roșesc
că vor păși pe a magiei capă
să îți sopteasca ce mult te iubesc?
Sau este pala zilei care vine
când lipsa ta, cărbunele de zi,
va respecta decretele divine
din viața mea scânteie a prânzi?
Doar tu ai cheia viselor de seară,
A viselor ce zboară-n viitor.
Și mă întreb, pentru a câta oară,
Oare vei ști că ard de al tău dor?
vezi mai multe poezii de: blacks