Când frica strânge-n piept o grea povară,
Și scrisul îmi devine primăvară
Mai merg încet pe drumul regăsirii,
Și-n suflet simt emoțiile firii.
Curajul crește-n mine ca un izvor,
Ce curge lin și-nvinge orice nor.
Și fiece cuvânt e câte-un pas,
Spre libertatea care a mai rămas.
Și scriu acum, să nu mă dau tăcerii,
Cu un curaj adânc din aripa visării.
În liniștea din mine mă ridic,
Iar scrisul meu în versuri îl despic.
vezi mai multe poezii de: roryta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.