în infinitul infinitului cu umbre, doar eu - teodor dume
Poezie adăugată de: teodor dume

    luni, 21 mai 2018

norii apasă verdele din iarbă cum
rotunjimea copacilor
umbra
nu ştiu câtă tristeţe poate fi
în firea lucrurilor însă ştiu că
am nevoie de linişte
puţină durere
maturitate
şi crez
ce simplă pare existenţa
mi-ar plăcea să mă prefac
într-o respiraţie
şi
din când în când să mă
reîntorc în mine
ca o ispită
fără promisiuni şi jurăminţi
unde iubirea e doar o iluzie
şi nimic mai mult

la urma urmei orice suferinţă
e un început de viaţă



vezi mai multe poezii de: teodor dume




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

La urma urmei orice început
Se-ndreaptă sigur către un sfârșit
Și totu-i ciclic (Cred că ai știut!)
Și dup'-o despărțire vrei să fii iubit...
Ina M.
luni, 28 mai 2018


Imi place mult de tot...
raluk
miercuri, 23 mai 2018