Toamna asta are un alt model,
În fiecare zi se desfășoară altfel,
Au îngălbenit și frunzele de cais
Și-au căzut în somnul dulce al unui vis.
E timpul dulce al frământării,
Produse pentru cămara cântării,
Toamna s-a schimbat oare?
Nu, are o tristă înfățișare.
Poate lumea n-a-mplinit menirea,
Trebuie doar adusă rânduirea,
Afară-i tot cald la fel ca-n vară,
Oare când, ploaia o s-apară?
Mai vin totuși brizele de vânt,
Frunzele uscate se leagănă-n cânt
Și-aduce-n noi o dulce iubire,
Ce-adie-n suflet c-o caldă glăsuire.
Frunza e tristă acum cu-ngălbenirea,
Dar totuși cântă-n cor iubirea,
Chiar de nu mai are multe zile,
E foarte grea această despărțire.
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.