mormintele stau
parcă n-au mângâiere
morminte-n altar
cuvintele iar așteaptă-nviere
cuvinte-n zadar
hei, linia trece de-a curmezișul
prin hopuri de lună
luna se-ndoaie
ca o văpaie smulsă din mână
oprește vioara
cântă o mamă nefericită
mormintele stau
în altare ce n-au lumina ferită
hei, linia trece de-a curmezișul
prin hopuri de paie
luna se-adună
ca o furtună
în stropii de ploaie...
20 noiembrie 2016 – 21 noiembrie 2018, Constanța
vezi mai multe poezii de: lorena.craia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.