Primesc acest protest dulce
al neliniștii tale.
La o asemenea așteptare,
lumea interiorului meu stă docilă
mesajelor,
semnează pacte de neagresiune
și armistiții.
Cât să mai cernem amintirile,
interferența umbrelor dragi
prin zgomotul ecourilor?
Tresar la gândul că poate
o șoaptă
un cerc al halourilor,
respirația zidului
sunt tocmai ce-mi trebuie
și-mi îndulcesc așteptarea.
Mă dezarmezi și mă supui
marii tale pânde în noapte,
insomnie...
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.