pe când se despicau zorii
vocea metalică spărgea văzduhul
în puzderia de fulgi luminoși
stratul adâncului
s-a cutremurat
in nomine patris
glasurile au amuțit
muzica divină se înălța solemn
timpul încremenea
secundar
se refăcea
bucată cu bucată
întregul univers
et filii
buzele mele se mișcau
imperceptibil
într-o taină
profană am amorțit cu stropi de rugăciune pe frunte
stingeam stelele aprinse-n cruce pe
marginile nopții
lăsam boabele de lacrimi
semn al treceri mele peste gânduri
et spiritus sancti
m-am desprins apoi din palma ta
învâtrindu-ți inelul pe deget
s-a făcut iar lumină
cerul s-a îndepărtat de ape
tu m-ai deschis ca pe o carte uitată
m-ai răsfoit filă cu filă
întru cunoașterea deplină
plutești eteric înlăuntrul meu
nu îndrăznești să mă cuprinzi
stai cu genunchii aplecați
cu degetele înfipte în mădulare
pândești nașterea mea
care îți va fi cândva mama
glasurile se sting în tânguiri deșarte
zorii se aprind până dincolo
de tărâmul umbrelor din piramidă
vezi mai multe poezii de: dorina neculce
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
si eu multumesc pentru prezenta ta aici, stomff!
dorina neculce (autor)
duminică, 26 aprilie 2015
Absolut superba postare. Pentru mine este o mare bucurie sa citesc astfel de randuri. Minunata. Multumesc.
stomff
duminică, 26 aprilie 2015
multumesc!
dorina neculce (autor)
sâmbătă, 25 aprilie 2015
Frumos,amestecat cu citate in latina, În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,felicitari
ALapis
sâmbătă, 25 aprilie 2015
multumesc, Mari!
dorina neculce (autor)
sâmbătă, 25 aprilie 2015
Interesanta postare, te imbratisez cu drag si ma bucur pentru acest site.
Mari
sâmbătă, 25 aprilie 2015