Mi-aduc aminte de multe ori,
Prin vene încă mă trec fiori,
De vremea bună ce mă fascina,
De voioșia ce-mi plăcea,
Acum, îmi aduce nostalgii,
C-așa frumos nu va mai fi.
Îmi amintesc că iubeam mult,
O viață frumoasă de om cult,
În lunile calde cu briza de vară,
Stăteam privind luna afară,
Sub cerul liber stelele număram,
Dorințe multe ne spuneam.
Era o iubire ne-nțeleasă,
În umbra lunii, luminoasă,
Că dragostea nu se va stinge,
Luna pământul nu-l atinge
Și fără griji atunci eram,
Pe nimeni și nimic nu uram.
Pe cer spectacolul priveam,
Când stele cădeau eu adormeam,
Iar la tine-n brațe era așa de dulce
Și visul dorit o rază mi-l aduce.
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.