E seara de Crăciun și-n poartă
stau doi copii din alte zări.
În ochii lor speranța toată
e un vulcan de așteptări.
Ei vin la răsărit de lună
să ne colinde, de voim,
Povestea de Crăciun s-o spună,
Trecutul azi să-l resimțim.
În versul lor nimic nu pare
că aparține ăstei lumi...
Ni se vorbește de-nchinare,
de calea pentru-a fi mai buni.
Mesajul lor, ce-i rupt din stele,
purtat pe notele din cânt,
Doboară-a gândului zăbrele
să fim părtași la ce e sfânt.
Și ce simtim? E o sclipire,
E-acea speranta de-nceput
ce s-a născut pentru iubire,
să fie Vieții atribut.
Să credem versul din colindă
purtat de glasuri îngerești.
Primește, dar, copii-n tindă,
Și vei simți cum să trăiești!
vezi mai multe poezii de: blacks
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.