Stau nori vrăjmași din nou pe țară
Și corbi flămânzi rotesc neliniști
Căci vor să-nfingă lunga gheară,
„În coapsa grăitoarei miriști”.
Trec gârboviți nori de otravă
Din ale armelor explozii,
Azi pacea-i zână prea firavă
Cât stăpânesc jocul, irozii.
Se-mbată norii cu chimie
Și înfruntându-se coboară
Acide ploi pe piept de glie
Și-amaru-n cei ce o lucrară...
Nu-i dulce pâinea de secară,
E seva mărului venin,
Trudiți bătrâni așteaptă-n țară,
Copii jertfiți pe-un țărm străin.
Tu, fătul patimii amare,
Profetul întregirii noastre,
Mlădițe noi sub umbra-ți mare
Imploră-n zboru-ți printre astre.
Stăpâni ce au globul pe tavă,
Ne pun în lanț ori colivie,
Nu-s codrii verzi și nu-i dumbravă
N-avem doinași, tot să descrie.
Aceiași vulturi ne vânează,
Chiar ultima ghindă din glie,
Cu semn de șerbi ne înfierează
Smerite frunți, pentru vecie.
Din colb de miriști grăitoare
Se-nalță către ceruri rugi,
E timpul Doamne, de-ndurare,
Fă-ne stăpâni, nu neam de slugi!...
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.