degeaba mai întinzi palmele
în curând se va lăsa întunericul
iar fluturii nu vor mai putea zbura
nu au dobândit calitatea de licurici
şi nu pot tânji după cer când pământul
e pregătit să îi primească
în ebraică primenirea sufletului
are o altă conotație
şi nimeni nu pare interesat
să înțeleagă de ce munții cresc
în piept cu vârful în jos
poate vinovate sunt stelele
care şi-au scuturat tăcerea
în dimineaţa dinaintea răstignirii
pe aura pământului
care suspina
sub picioarele miriapodelor
fiindcă fluturii nu puteau să se nască
dintr-o gaură de vierme
între palmele asudate
unde curcubeul aștepta ploaia...
o ploaie de meteoriți
un şuvoi de lacrimi
într-un cântec de harpă
înaintea ultimului asfinţit
la un capăt eu
la celălalt tu
aşteptând să renaştem
pentru a păşi pe rogvaiv
dincolo de necuvinte
vezi mai multe poezii de: Maria Ieva
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Vă mulţumesc din inimă pentru cuvintele frumoase şi gândurile bune!
Maria Ieva (autor)
marți, 21 iulie 2015
Superbă! Felicitări!
Camelia Ardelean
vineri, 17 iulie 2015
Profundă și tulburătoare. Frumos. ..
mirimirela
joi, 16 iulie 2015
"
pentru a păşi pe rogvaiv
dincolo de necuvinte
"
Superbe versuri
Irina Ira
joi, 16 iulie 2015
Ai un talent indiscutabil ,iar profunzimea gandirii tale se oglindeste in fiecare poezie . Extraordinara imaginea de la final ! Felicitari!
Adina Speranta
joi, 16 iulie 2015
extraordianar! imi place mult!
marian
joi, 16 iulie 2015